Alexandru Dabija
pune în scenă la Teatrul Odeon proiectul său modern – o adaptare după piesa intitulată:
“Prea trista comedie şi tragica moarte a lui Pyram şi-a Thisbeii” interpretată
de o trupă de diletanţi dramatici (alcătuită din meşteri) cu prilejul nunţii
dintre Hipolita, regina amazoanelor, şi Tezeu, ducele Atenei – ceremonie care are
loc la finalul celebrei piese a lui William Shakespeare, “Visul unei nopţi de
vară”.
Teatrul de
avangardă sub cupola căruia regizorul îşi desfăşoară proiectele dramatice este
binecunoscut pentru caracterul său experimental, trăsătură ce îi provoacă lui
Alexandru Dabija reveria unei adaptări îndrăzneţe ce traversează secole şi moravuri.
Pe de altă parte, transpunerea aceleiaşi piese în diverse cadre sociale şi
culturale confirmă încă o dată universalitatea, imuabilitatea şi actualitatea dramaturgiei
shakespeariene.
Publicului
spectator i se înfăţişează o piesă în ramă – piesă în piesă - (care nu este insolită
în dramaturgia shakespeariană, dacă ne amintim de aceea pe care actorii, sub
îndrumarea prinţului Hamlet, o interpretează, vizând în special deconspirarea intrigilor
diabolice ale cuplului regal) interpretată de patru trupe de actori distincte
din epoci şi straturi sociale diverse.
Se acordă
întâietate unei trupe de teatru alcătuită exclusiv din doamne, regizorul
schiţând astfel sensibilitatea sufletească, “bărbăţia” (curajul) şi dezinvoltura
amuzantă feminină. Contrabalansul este asigurat de cuplul regal (dublul
masculin) căruia îi este dedicată “trista comedie”.
Al doilea cadru
aduce în scenă o trupă de teatru formată din studenţi la actorie supervizaţi de
profesorul coordonator ce excelează prin etalarea personalităţii narcisiste. Totul
epatează aici: megalomania magistrului, excesul de zel al discipolilor (viitori
actori), mijloacele tehnice folosite în montarea piesei – elemente ce sufocă textul
şi jocul scenic. Subtila sugestie a tentaţiei actuale a producţiilor teatrale transformă
“teatrul în ramă” în “metateatru” (teatrul care vorbeşte despre teatru).
A treia ipostază
dramatică este încredinţată folclorului, astfel regizorul obţinând comicul de
limbaj folosindu-se de umorul subdialectelor vorbite pe teritoriul românesc.
Ultimul “avatar”
Pyram şi Thisbe este interpretat de echipa tehnică a spectacolului – ingenioasa
idee a lui Alexandru Dabija de a transfera sensibilitate artistică unor
indivizi claustraţi în universul mecanic.
Comedie savuroasă,
cu formidabile momente de umor, o veritabilă pledoarie pentru repetiţiile
generale nominalizată în 2010 de UNITER pentru cea mai bună regie (Alexandru
Dabija).
Sursa foto: Teatrul Odeon
Marinela Florea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu