marți, 9 iunie 2015

Prince of Persia: The Sands of Time



“PRINCE OF PERSIA: THE SANDS OF TIME” SAU ELOGIUL BASMULUI

     Pelicula produsă de studiourile Walt Disney Pictures preia parţial intriga din jocului video omonim lansat de compania Ubisoft în anul 2003. Regizorul Mike Newell dezvoltă povestea moştenitorilor regelui Persiei, Sharaman şi a fiilor săi: Tus, Garsiv şi mezinul Dastan (eroul tipic al basmului, ironizat de fraţii mai mari, el se dovedeşte a fi neînfricat în luptă şi posesor al unei inimi generoase)  adoptat de rege ca urmare a curajului de care a dat dovadă pentru a-şi apăra prietenul orfan, Bis.
     Ca în orice poveste, esenţială este înlănţuirea faptelor: probele peste care trebuie să treacă eroul, înfruntarea dintre personajul bun şi personajul rău, povestea de dragoste (atipică), secvenţele umoristice etc.    
    În film se împletesc două fire narative: destinul oraşului sfânt Alamut  (în persană, “Alah Amut” înseamnă “cuibul vulturului”[1]) aflat în minile prinţesei Tamina şi soarta regatului persan încredinţată celor trei fii ajunşi la vârsta maturităţii.
   Scenariştii au decis să respecte întocmai formula basmului cult dezvăluită încă din primele minute ale producţiei cinematografice: secvenţa stereotip inserată la începutul şi la finalul desfăşurării acţiunii. Şablonului fantastic îi aparţine şi obiectul miraculos: pumnalul ce eliberează nisipurile timpului. Pentru Nizam, fratele regelui Persiei, este motivul trădării iar pentru prinţul Dastan reprezintă artefactul ce îl propulsează în tiparul eroului salvator, capabil oricând de sacrificiu pentru îndeplinirea unor ţeluri înalte.
   Conform zicalei “nimic nu este întâmplător”, prinţul Dastan este obligat să accepte calea exilului, fiind învinuit pe nedrept de uciderea tatăui, regele persan Sharaman. Este însoţit în călătoria sa de tip iniţiatic de prinţesa oraşului sfânt Alamut, aparent fără niciun interes legat de “Leul din Persia” – supranumele prinţului Persiei, încununare a vitejiei de care a dat dovadă în asediul oraşului Alamut. Destinele celor doi protagonişti se împletesc urmărind acelaşi scop conform expresiei: “It seems some lives are connected across time, linked together by an ancient calling… destiny” (Se pare că unele vieţi sunt unite peste timp, legate împreună de o chemare străveche… destinul).
   Eroii basmului îşi ascund identitatea adevărată. Tamina nu este o prinţesă oarecare, aa este o preoteasă învăluită în roba albă a purităţii. Destinul ei este acela de a proteja cu preţul propriei vieţi pumnalul magic ce eliberează nisipurile timpului. Forţa pumnalului – aceea de a destrăma graniţele temporale şi de a schimba trecutul în scopul siguranţei unui viitor strălucit – atrage interesele meschine ale lui Nizam, fratele regelui Sharaman, capabil de crime monstruoase pentru dobândirea gloriei.   
Dastan, dincolo de obârşia lui umilă, datorită sufletului său nobil a cucerit inima regelui şi a a fraţilor săi, căpătându-şi renumele graţie curajului în luptă. Destinul său, însă, este acela de a fi protector al pumnalului fermecat – obiect ce garantează bunăstarea omenirii.
Fantezia exercită fascinaţie fără limite: ea subjugă prin intensitatea ei privirea. Acceptarea convenţiei epicului fabulos de către spectator oferă într-un cadru muzical fascinant creat de Harry Gregson – Williams  delectare, dialoguri nostime şi suspans, timp de 116 minute.  




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu